Utilizarea lentilelor cu strat antireflex si strat de durificare

In trecut totul parea mai simplu. Nu existau lentile cu antireflex sau/si durificare si ca urmare nici defecte de straturi.

Sa vedem care este situatia astazi: odata cu cresterea nivelului de trai si ca urmare a dezvoltarii tehnicilor optice, lentilele stratificate au devenit din ce in ce mai solicitate. Luand in considerare varietatea acestor straturi, putem afirma ca ele au o caracteristica comuna, si anume au rolul de a inlocui deficientele lentilei de baza.

Deficientele pot fi urmatoarele:
- luciul lentilelor de sticla,
- zgarieturile in cazul lentilelor de plastic,
- stralucirea si faptul ca se murdaresc mai usor.
Pentru mai multa confortabilitate in purtarea ochelarilor, este necesar ca lentilele sa fie supuse la anumite tratamente superficiale.

In cazul lentilelor de sticla, cu cat indicele de refractie este mai mare (1,7; 1,8; 1,9), cu atat lentila va avea un luciu superficial mai intens. Din acest motiv, este indicat ca lentilele subtiate de sticla sa fie prevazute din start cu un strat antireflex.

Pentru eliminarea luciului este foarte eficienta utilizarea diferitelor straturi de oxizi metalici. Astfel de straturi antireflex au randamente diferite, in funcţie de numarul straturilor aplicate pe lentila si de indicele de refractie al acestora.

Cu cat numarul straturilor componente este mai mare, respectiv cu cat indicele de refractie este mai ridicat, cu atat se reduce considerabil efectul de luciu. Din punct de vedere al funcţionalitatii, stratul formeaza, de fapt, o punte intre indicatorii de refractie al aerului si al lentilei, reducand astfel reflexia luminii. Dacă diferenta dintre indicelui „1” al aerului si cel al lentilei este mai mare, atunci lentile capata un luciu mai puternic. Cele prezentate reprezinta motive relevante opentru a inţelege: de ce nu se recomanda aplicarea unui strat antireflex mai slab (de 1 sau 2 straturi) pe o lentila de sticla subtiata; cu un indice de refracţie ridicat. (un singur strat formeaza o punte, mai multe straturi realizeaza o tranzitie mai plastica, lucirea devenind astfel mai slaba).

La dioptrii mai mari se recomanda utilizarea obligatorie a stratului antireflex, deoarece marginile, respectiv zona de mijloc a lentilei mai groase, reflecta lumina ca urmare a diversitatii pronuntate a divergentei, iar dioptria lentilei este mai evidenta. Daca pe aceeasi lentila se aplica si un strat antireflex, aceasta nu va parea la fel de solida ca in lipsa acestuia.

In comparatie cu sticla, plasticul este un material de baza mai moale, care necesita intarirea suprafetei lentilelor. Procedeul consta, in general, in aplicarea unor straturi de lac, prin diverse procedee de lucru. Preferabil este ca lacul „sa se arda pe lentila”, procedeul conferindu-i o duritate mai mare. In cazul lentilelor confectionate din plastic este de preferat sa se combine straturile antireflex cu lac dur, deoarece lentila care a capatat doar o duritate superficiala este mai lucioasa decat cea ”neinvelita”. Firmele producatoare ofera deja aceste lentile impreuna, ”la pachet”, deoarece straturile se conditioneaza reciproc. Pe de alta parte, randamentul stratului antireflex este mult mai bun pe un strat de lac dur. Cu cat diferenta dintre indicele de refractie al materialului de baza din care este confecţionata lentila si indicele stratului este mai mare, cu atat trebuie sa fim mai precauţi in aplicarea stratului, astfel incat stratul aplicat sa nu se deterioreze sau sa nu se desprinda in timpul utilizarii. Problemele apar, in primul rand, la actiunea caldurii, la efectele mecanice sau la actiunea acizilor.
Daca lentila este expusa la temperaturi ridicate, gradul de dilatare al lentilei va fi diferit de cel al stratului, iar acesta din urma se poate dezlipi de pe suprafata lentilei. In cazul lentilelor confectionate din material plastic subtiat, caldura excesiva poate provoca deteriorarea materialului de baza al lentilei (materialul se topeste). In cazul lentilelor stratificate si subtiate trebuie sa se actioneze cu mare precautie la reglarea ramei, pentru ca suprafata lentilei sa nu fie expusa la actiunea caldurii.

Cauzele deteriorarii straturilor generate de expunerea la caldura pot fi următoarele:
1. ochelari lasati pe bordul automobilului, expusi la actiunea prelungita a razelor solare;
2. ochelari utilizati in timpul saunei;
3. ochelari expusi la actiunea caldurii in timpul deschiderii cuptorului;
4. aplecarea deasupra focului;
5. utilizarea incalzitorului cu bile(cu perla).

Cauze mecanice se va evita:
1. stergerea lentilelor prafuite fara a fi umezite in prealabil;
2. stergerea lentilelor de plastic cu piele de caprioara;
3. curatarea lentilelor prafuite cu spray de curatat (mai ales daca acesta este de marca necunoscuta, putand avea si un caracter acid;
4. scăparea ochelarilor pe jos(beton sau piatra);
5. zgarierea lentilei cu obiecte ascutite;
6. pastrarea ochelarilor cu lentile de plastic intr-un toc murdar sau prafuit;
7. introducerea ochelarilor intr-un toc prea mare;
8. neprotejarea ochelarilor la introducerea in geanta, langa chei, stilouri, etc;
9. asezarea accidentala pe ochelari;
10. utilizarea unui aparat de curatat cu ultrasunete (scutura stratul).

In asemenea cazuri, pe stratul uniform apar deteriorari mici, subtiri, care vor genera, in timp, distrugerea intregului strat.

Deteriorari care apar la actiunea acizilor:
1. o rama suprademensionata va atinge pielea fetei si, datorita transpiraţiei, stratul va fi corodat;
2. aplecarea deasupra vaporilor emanati de diferite materiale acide;
3. curatarea ochelarilor cu o substanta de spalat cu caracter acid (ex.pH 5,5).

O substanta de curatire care are efect protector asupra pielii umane, are, cu siguranta, caracter acid. Cea mai indicata este utilizarea substantelor de spalare cu pH neutru (pH 7,0) sau cu caracter bazic. Stratul de lac nu rezista nici la deteriorari mecanice (zgarieturi) si nici la actiunea caldurii. Metoda cea mai recomandata pentru intretinerea lentilelor stratificate consta in clatirea cu apa calduta, urmata de spalarea cu o solutie de curatat neutra sau bazica, urmata de stergerea lentilelor cu microfibra.

Se mai recomanda spalarea microfibrelor din cand in cand, cu sapun sau alta soluţie de curatat. O grija aparte este aceea de a mentine curat tocul ochelarilor. Este bine ca atunci cand nu sunt folositi, ochelarii sa fie pastrati intr-un toc dur si nu moale. Daca purtatorii de ochelari vor fi informati din timp cu privire la tehnicile si metodele de utilizare si de pastrare, se vor putea bucura timp indelungat de ochelarii achizitionati.