Tomografie macula

Macula – termen anatomic avand semnificatia de arie deosebita structural de restul suprafetei din care face parte. Macula lutea (pata galbena) este o depresiune ovalara in retina polului posterior al globului ocular, continand aproape exclusiv celulele cu conuri.

Tomografie in coerenta optica (OCT) este o tehnica de inalta rezolutie, capabila sa obtina o scanare obiectiva, cantitativa a papilei nervului optic, maculei (zona cea mai importanta a retinei, resposabila de vederea centrala) si regiunii din jurul papilei, folosind principiul interferometriei in coerenta joasa.

OCT in afectiuni maculare

OCT este util in diagnosticarea si urmarirea in timp a bolilor maculare:

    • Degenerescenta maculara legata de varsta;

OCT permite diagnosticarea unei afectiuni foarte frecvente, degenerescenta maculara legata de varsta si diferentiaza cele doua forme ale bolii: forma uscata cu evolutie lenta si forma umeda cu evolutie rapida, dar care beneficiaza de tratament daca este diagnosticata precoce.

    • Edemul macular de diverse etiologii (diabet zaharat, tromboză de venă sau de ram venos retinian etc.);

OCT permite diagosticarea edemului macular diabetic si urmarirea rezultatului tratamentului laser sau al injectiilor intravitreene aplicate in aceasta afectiune.

    • Corioretinita seroasa centrala;

Este o afecţiune ce apare în special la barbaţii tineri (30-50 ani) şi se manifestă prin modificări la nivelul vederii centrale (vedere deformată, înceţoşată etc.) din cauza acumulării de lichid subretinian la nivelul maculei.

Termeni medicali care incep cu litera M

Macula – mica zona situata in centrul retinei. La nivelul maculei se afla majoritatea fotoreceptorilor cu conuri (care ne permit sa vedem detaliile, sa citim, sa recunoastem fetele, sa conducem). Cand macula este bolnava, afectiunea se numeste maculopatie.

Madaroza (madarosis) – pierdere a sprancenelor sau a genelor.

Maladia Stargardt – forma de degenerare maculara transmita genetic, intalnita la copii si la persoanele tinere. In primele faze ale bolii apar modificari retiniene si anomalii ale epiteliului retinian. Acuitatea vederii centrale este afectata, progresiv, iar in stadiul avansat poate fi afectata si perceptia asupra culorilor.

Meibomita – infectia mai multor glande sebacee Meibomius. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Daca pleoapele sunt comprimate, puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos.

Melanomul benign al conjunctivei – apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile subjacente, de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.

Melanomul malign coroidian – afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti, dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, exoftalmia, congestie perikeratica.

Megalocorneea – defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down, sindromul Marfan, sindrom Alport. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului.

Megalopapila – papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.

Melanomul ocular – apare de cele mai multe ori pe coroida (membrana pe care se afla retina) si primele simptome sunt scaderea acuitatii vizuale a ochiului afectat. Fiind vorba despre un melanom, acesta se dezvolta in celulele care produc melanina (pigmentul responsabil de culoarea tenului), la fel ca in cazul melanomului tegumentar. Ca si forma de cancer primara (izbucneste la nivelul ochiului), cel ocular este o forma destul de rara.

Membrana epipapilara – apare sub forma unui voal conjunctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

Membrana vasculara – acopera secţiunea posterioara a sclerei de care adera retina, cu care este strans legata. Membrana vasculara este responsabila pentru alimentaţia sangvină a structurilor intraoculare. In cazul afecţiunilor retinei membrana vasculara deseori este implicata in procesul patologic. In membrana vasculara nu sunt terminatii nervoase, de aceea in cazul afecţiunii acesteia nu apar dureri, care semnaleaza de obicei anumite neregularitati.

Metamorfopsie – vederea deformata a obiectelor.

Microblefaria – anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Uneori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune corectia chirurgicala.

Microcorneea – se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala.

Microsferofachia – consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

Midriaza – o dilatatie a pupilei.

Migrenele oculare – confera senzatia de privire prin sticla sparta. Este o tulburare vizuala in care perceptia vizuala se modifica.

Miodezopsie – reprezinta perceptia in campul vizual de “muste zburatoare”. Apar consecutiv miopiei forte, uveitelor sau hemoragiilor de la nivelul vitrosului.

Miokimie – tic motor al ochiului ce se manifesta printr-un spasm involuntar, nedureros al pleoapelor. Poate fi cauzat de: oboseala, stres, consumul excesiv de cafea, privitul prelungit la televizor, la calculator sau in alte surse de lumina.

Miopia – ametropia in care imaginea obiectelor se formeaza intr-un focar in fata retinei si este generata, de obicei, de alungirea axului antero-posterior al globului ocular. Miopia se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanta mai mare.

Mioza – o contractie pronuntata a pupilei.

Muschii ciliari – muschi care se contracta pentru a influenta grosimea cristalinului, modificand focalizarea imaginii.

Muschi oculari – sase muschi care dau mobilitate ochilor.