Fund de ochi

Este parte posterioara a interiorului ochiu­lui (papila optica, retina si vasele sale) care se poate observa direct prin cornee si cristalin cu ajutorul unui aparat optic special.

Tomografia in coerenta optica (OCT) este o metoda imagistica, non-invaziva, non-contact, de inalta rezoluţie (sub 10 microni), utila in diagnosticarea si investigarea bolilor retinei si nervului optic.

Tomografia in coerenta optica a fundului de ochi presupunse si operatiuni efectuate la nivelul fundului de ochi.

Examenul fundului de ochi permite vizualizarea papilei optice, a retinei si a vaselor de sange din aceasta zona. El este indicat pentru a stabili diagnosticul afectiunilor retinei si pe cele ale coroidei (membrana lipita de retina).

Examenul fund de ochi se face cu oftalmoscopul sau cu ajutorul lentilelor speciale.

Nu doar afectiunile retinei pot fi diagnosticate astfel. Iata si alte boli depistate prin examenul fundului de ochi: Ateroscleroza, Hipertensiunea, diabetul, boli de sange, Cataracta , Degenerescenta maculara, Retinopatia diabetica.

OCT permite corelarea imaginii fundului de ochi cu aspectul bidimensional şi tridimensional al ultrastructurii retiniene.

Termeni medicali care incep cu litera F

Fanta palpebrala – deschiderea dintre pleoape.

Flegmonul pleoapei – reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular, in absenta necrozei; flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza); infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. In cele mai multe cazuri, flegmonul este produs de infectia cu streptococ, si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi.

Flocoane vitreene – petele mici sau norii care se misca in campul vizual. Aparent, aceste pete sunt pe suprafata frontala a ochiului, dar ele sunt de fapt in interior.

Fosetele colobomatoase – mici excavatii, in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. 60 % dintre ele, alb-galbui 30 % si negru 10 %. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0, 5 si 25 dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

Fosfena – senzatia de a avea in fata ochilor fulgere luminoase, albastrui sau albe, vizibile mai bine noaptea si care se repeta des in acelasi loc. O fosfena este provocata de o tractiune a vitroasei pe retina. Ea survine mai ales la persoanele invarsta si anunta adesea o ruptura de retina, care poate antrena dezlipirea ei. Unele fosfene sunt, de asemenea, provocate de un traumatism al globului ocular.

Fotofobia – intoleranta anormala la lumina. Fotofobia nu este neaparat o fobie tipica, ea aparand adesea pe un fond fiziopatologic. Bolnavul nu suporta lumina si incearca sa o evite strangand din pleope sau facand intuneric in incapere.

Fotopsia – perceptia vizuala a unor scantei, pete luminoase sau a unor dungi in forma de fulger. Poate aparea local sau in intreg campul vizual, si poate indica afectarea temporara sau permanenta a vederii. In majoritatea cazurilor, fotopsia semnaleaza despartirea membranei vitroase posterioare in doua straturi. Stratul intern se dataseaza de retina, iar cel extern ramane fixat de aceasta. Fotopsia poate aparea ca rezultat al tractiunii exercitate de membrana vitroasa asupra retinei, al hemoragiei cauzate de o ruptura aparuta in capilarele retinei, sau al corpilor vitrosi solizi ce plutesc in lichidul vitros.

Fovea centralis – o parte din ochi localizata in central regiunii maculare a retinei. Fovea este respnsabila de vederea centrala care este necesara la oameni pentru citit, urmaritul televizorului, condusul masinilor sau orice alta activitate in care detaliile vizuale sunt de importanta primara.

Fund de ochi – parte posterioara a interiorului ochiului (papila optica, retina si vasele sale), care se poate observa direct prin cornee si cristalin cu ajutorul unui aparat optic special.

Fundus – partea posterioara a globului ocular accesibila oftalmoscopului.