Termeni medicali care incep cu litera S

Salazionul (chalazionul) – inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius, care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare. Salazion se manifesta sub forma unei umflaturi (nodul) la nivelul pleoapei.

Sarcomul Kaposi – formatiune tumorala maligna, cu aspect de placarde angiomatoase, inchise la culoare; de asemenea, sarcomul Kaposi este insotit de aparitia unor noduli indurati, de culoare violacee, si a edemului difuz si dureros. Leziunea se localizeaza cu predilectie la nivelul pleoapei superioare, putand atinge dimensiuni chiar si de doi centimetri.

Sebumul – produsul de secretia al glandelor sebacee; aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta; sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare; pe langa functia de lubrifiere, sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid.

Sclera – membrana exterioara netransparenta a globului ocular, care trece in partea anterioara a globului ocular in cornee transparenta. 6 muschi oculomotori se fixează de scler. In ea se gasesc o cantitate mica terminatii nervoase si capilare. Sclerotica mai poarta denumirea de albul ochiului.

Sclerita – termen medical pentru inflamatia scleroticei. Cauzele inflamatiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil sa fie asociate unor afectiuni reumatice sau ale tesutului conjunctiv, in special in cazurile de sclerita profunda.

Sclerocorneea – opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice.

Scotom – reprezentat de prezenta de umbre in campul vizual. Acesta apare in special in dezlipirile de retina, in patologia vasculara retiniana, in patologii ale cailor optice.

Secluzie pupilara – inchiderea orificiului pupilar prin aderentele marginilor pupilei la fata anterioara a cristalinului in urma unui proces inflamator.

Sindromul Adie – sindrom neurologic in care una sau ambele pupile sunt dilatate si slab reactive sau nereactive la lumina si la stimuli apropiati, acompaniata de tulburari de acomodare pupilara.

Sindromul Axenfeld – presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala, hipoplazie faciala, hipertelorism.

Sindromul Beauvieux (pseudoatrofia cenusie a papilei) – afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.

Sindromul de retractie a pleoapelor – se caracterizeaza printr-o marire a fantei palpebrale si o pozitie retractata a pleoapelor deasupra limbului superior, respectiv sub nivelul limbului inferior.

Sindromul Marfan – boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. Anomaliile oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si extremitati lungi, musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave).

Sindromul morning glory – anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila.

Sindromul sclerelor albastre – apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei.

Sindromul Sjogren – boala autoimuna cu progresie lenta, caracterizata prin disfunctia glandelor lacrimale si salivare. Tratamentul consta in prevenirea complicatiilor si ameliorarea simptomelor.

Sortul conjunctival (epitarsul) – afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Spasmul ocular sau spasmele palpebrale (ticuri sau blefarospasm) – miscare involuntara care se repeta la fiecare cateva secunde pentru un minut sau doua si afecteaza de obicei muschii ambilor ochi. Multe persoane au asemenea episoade in anumite momente din viata. Aceasta este forma minora de contractie, este nedureroasa si inofensiva si, de obicei, trece de la sine.

Specialist oftalmolog – medic specializat in diagnosticarea si tratamentul afectiunilor oculare. Acesta efectueaza examinarea oftalmologica, trateaza diversele afectiuni, prescrie medicatie si realizeaza interventii chirurgicale oftalmologice. Pot prescrie retete de ochelari sau de lentile de contact. Pentru determinarea dioptriilor (pentru ochelari sau lentile de contact) pot fi ajutati sau chiar inlocuiti de catre optometristi.

Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) – provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti.

Strabismul (deviata ochilor) – afectiune caracterizata prin faptul ca axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele; drept consecinta nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine.

Subluxatia cristalinului – o deplasare partiala a cristalinului care mai pastreaza contactul cu loja sa; poate fi congenitala sau traumatica. Simptomatologia subiectiva este marcata de scaderea acuitatii vizuale pentru distanta.

Termeni medicali care incep cu litera B

Biomicroscopia – o tehnica de examinare microscopica pe viu a polului anterior vitrosului si polului posterior, prin realizarea de sectiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizeaza prin obtinerea unei iluminari in focar, cu ajutorul unei lampi cu fanta care realizeaza o veritabila sectiune optica a mediilor transparente asociata cu utilizarea unui microscop care da o imagine marita, apropiata de cele din histologie.

Blefarita – inflamatia pleoapelor poate cauza iritatii oculare cronice, lacrimare, senzatie de corp strain si scuame la nivelul genelor.

Blefarochalazisul – asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.

Blefaroconjunctivita – inflamatia concomitenta a pleoapelor si a conjunctivei globului ocular sau alt fel spus asocierea blefaritei cu o conjunctivita.

Blefarofimoza – ingustare a fantei palpebrale, de obicei congenitala.

Blefaroplastia – operatia care corecteaza aspectul de ochi “cazuti” prin indepartarea excesului de piele si tesut adipos din zona respectiva.

Blefaroptoza (caderea pleoapei) – reprezinta caderea anormala a pleoapei. Este o afectiune generata de anomalii ale muschiului ridicator al pleoapei superioare care se manifesta prin caderea pleoapei superioare. Mai este cunoscuta medical sub de numirea de ptoza. Un ptozis afecteaza de cele mai multe ori un ochi si nu ambii.

Blefarospasm – contractie spasmodica, involuntara, a muschiului orbicular al pleoapelor. Afectiune dobandita constand in contractii involuntare ale muschilor pleoapelor. Un blefarospasm nu are o cauza cunoscuta. El poate aparea in decursul anumitor afectiuni ale ochiului sau ale pleoapei ori dupa paralizie faciala periferica (prin atingerea nervului facial). El este insotit adesea de o lacrimare in cursul masticatiei (sindromul lacrimilor de crocodil). Aceasta forma de tic poate sa mai fie asociata cu contractii tonice ale muschilor superficiali ai fetei, de pe aceeasi parte (hemispasm facial).

Buftalmia – se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme.