Ce este HD?

Probabil ca majoritatea dintre noi ne uitam cel putin o data pe zi la televizor. La fel de probabil este ca am auzit cu totii de televiziune HD (high definition) sau de Blu-Ray. A venit vremea sa abordam pe scurt si acest subiect. Conceptul de televizor a luat nastere in 1908 iar primele televizoare au aparut la sfarsitul anilor 1920. In 1953 a inceput, in Statele Unite, transmisia primelor programe color iar in 1979, in Japonia, a aparut televiziunea HD.

Multa vreme de la aparitia lor, posturile TV si-au transmis programele in format analogic. Asta inseamna ca imaginile si sunetul erau codate cu ajutorul caracteristicilor fizice ale undelor radio (frecventa, amplitudine, faza etc.), transmise si decodate de catre televizorul telespectatorului tot prin procese analogice (caracteristicile fizice ale curentului electric din televizor). Ca sa dam un exemplu, vocea umana este transmisa prin aer in maniera analogica, fiecare intonatie, sunet, diferenta de volum fiind redate prin gradele diferite in care aerul vibreaza. Astfel, un semnal analogic consta dintr-un numar foarte mare de variatii ale undelor (sau curentului) transmise.

Informatia transmisa digital este codata diferit, folosindu-se bitii (alternari de 0 si 1), iar bitii pot fi reprodusi prin doar 2 variatii ale unei propriettai fizice, corespunzand lui 0 sau lui 1. In plus, un semnal digital poate fi comprimat (micsorat) renuntandu-se la informatiile de care nu este neaparat nevoie (cele care se repeta), pe cand un semnal analogic nu poate fi comprimat ci trebuie trimis in totalitate.

Un alt aspect al imaginii TV sunt pixelii. Fiecare imagine redata pe un ecran (TV sau monitor) este formata din multe puncte de diferite culori numite pixeli. Cu cat pixelii sunt mai mici, cu atat vor incapea mai multi pe o suprafata data iar imaginea va fi mai clara. O imagine analogica standard este redata pe un ecran prin 525 de linii, fiecare linie având 720 de pixeli. Asta inseamna un total de 378.000 de pixeli care apar pe ecran la fiecare cadru (de regula sunt 30 de cadre pe secunda).

Aceasta se numeste rezolutie si, in esenta, defineste claritatea imaginii. O transmisie digitala poate avea o rezolutie similara, insa diferenta fata de transmisia analogica este ca semnalul nu va suferi la fel de multe interferente (datorate mediului, amplificatoarelor care se folosesc in cazul aparatelor analogice ori altor cauze) si ca se va folosi mai putin din latimea de banda pentru aceeasi rezolutie a imaginii facandu-se astfel loc pentru transmiterea unui sunet de mai buna calitate si a altor informatii. De aici rezulta o imagine si un sunet mai bune in cazul transmisiilor digitale.

Incununarea transmisiilor digitale este transmisia HD (desi se poate transmite HD si in format analogic, acest lucru nu este practic pentru ca necesita latimi mari de banda). O imagine HD standard este compusa din 1.080 de linii, fiecare avand 1.920 de pixeli. Asta inseamna un total de 2.073.600 de pixeli/cadru, afisati pe aceeasi suprafata de ecran (de 5 ori mai multi decat la o imagine analogica). Este evident ca imaginea va fi net superioara celei analogice sau digitale standard, iar sunetul va fi de asemenea superior (Dolby cu 5+1 canale vs. mono sau stereo).

Lucrurile stau similar in domeniul inregistrarilor video: casetele video (VHS) sunt format analogic, DVD-urile sunt format digital iar discurile Blu-ray sunt format digital HD.