Termeni medicali care incep cu litera H

Halourile colorate – sunt percepute ca cercuri colorate in jurul surselor de lumina si apar in glaucomul acut, edemul cornean.

Halucinatiile vizuale – reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje, animale, flori).

Halucinozele – tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei.

Hemangiomul coroidei – tumora situata profund, in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala Sturge- Weber-Krabbe.

Hemeralopia – incapacitatea de adaptare la lumina crepusculara sau la intuneric.

Hemoragii intraoculare – presupun inrosirea brusca a conjunctivei oculare. Cauzele pot fi: hipertensiune, traumatisme oftalmologice etc.

Hemoragia subconjunctivala – are loc atunci cand un vas de sange de sub conjunctiva se sparge si sangereaza. Poate sa apara spontan sau de la tuse, ridicarea de greutati, sau varsaturi. In unele cazuri, se poate dezvolta dupa o interventie chirurgicala la ochi sau dupa diverse traumatisme. Hemoragia subconjunctivala tinde sa fie mai frecventa in randul celor cu diabet zaharat si hipertensiune arteriala.

Herpesul ocular – infectie virala recurenta care poate conduce la tulburari grave de vedere. Se manifesta prin eruptii sub forma de vezicule dureroase.

Heterocromia iriana – consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta.

Hialoza asteroida (Bola Benson sau synchisis albescens) – afectiune benigna rara (0, 04-0, 5%) intalnita la persoanele in varsta (raportul barbati/femei fiind de 2/1). Se manifesta prin aparitia la nivelul vitrosului a unor particule rotunde, de culoare alb-galbuie dispuse in siraguri sau ciorchine (aspect ecografic de fulgi de zapada).

Hipermetropia (sau hipermetropismul) – o afectiune a ochiului, caracterizata prin formarea imaginii in spatele retinei, ceea ce face ca imaginea sa devina incetosata. Hipermetropia apare când diametrul antero-posterior al globului ocular este mai mic decât normal. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta.

Hipertelorism – modificare a aspectului facial, caracterizata prin marirea distantei dintre globii oculari; apare in unele sindroame genetice, precum Sindromul Down.

Hipertensiunea oculara – consta in cresterea valorilor tensiunii oculare peste limita normala, adica peste 21 mm Hg.

Hipertricoza – dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.

Hipofosfatezemia – boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi, edentatie totala precoce, sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.

Hipopion – supuratie in camera anterioara a ochiului, intre cornee si iris. Un hipopion se manifesta printr-un nivel orizontal alb-galbui, vizibil prin ochi. O punctionare a camerei anterioare a ochiului confirma diagnosticul si poate pune in evidenta care este germenele in cauza. Aceasta afectiune este tratata prin administrarea de antibiotice, pe cale generala sau locala.

Hipoplazia papilara – desemneaza o diminuare congenitala uni- sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic.

Hipotonia oculara – scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg.

Hipotricoza – absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari; apare in alopecii. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.

Hippus – succesiune rapida de contractari si dilatari pupilare independente de lumina si convergenta. Apare in diferite afectiuni nervoase, dar mai frecvent apare in paralizii de nerv oculomotor comun, scleroza in placi. Se mai intalneste si in afectiuni cardiovasculare cu variatii mari de tensiune. In acest caz este vorba despre un adevarat puls al irisului cu punct de plecare vascular.

Termeni medicali care incep cu litera J

Joc pupilar – expresie pentru a defini miscarile libere ale pupilei la lumina si intuneric sau la instilarea de colir cu efect midriatic sau miotic. Jocul pupilar dispare in afectiuni iriene inflamatorii din cauza edemului si a bridelor care fixeaza irisul la fata anterioara a cristalinului (sinechii posterioare).

Termeni medicali care incep cu litera I

Ichtioza – afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor, dar nu numai, care capata un aspect solzos. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.

Inelul alb limbic Vogt – degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme, aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal.

Inflamatia nervului optic – nu se cunosc cauzele inflamarii nervului optic. In multe cazuri aceasta apare fara cauze externe aparente, in prezenta unei alte tulburari in organism, ca de exemplu o infectie etc. S-au sugerat diverse asocieri cu unele afectiuni de natura virala sau inflamatorie, insa nu se pot dovedi.

Iridodializa – separarea sau ruperea traumatica sau chirurgicala a irisului de la insertia sa.

Iridoplegie – paralizia sfincterului pupilar al irisului, de obicei asociata cu cicloplegie, fiind rezultatul unui traumatism, inflamatiei sau utilizarii instilatiilor oculare cu medicamente pupilo-dilatatoare.

Iridotomie – interventie chirurgicala care consta din sectionarea irisului utilizand un bisturiu sau laser YAG.

Iris – parte a ochiului, si este o diafragma opaca prevazuta cu o deschidere numita pupila, prin care trec razele de lumina catre cristalin. Irisul are pigmenti care dau culoarea ochilor.

Irita – inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva.

Izocoria – egalitatea in dimensiuni a pupilelor celor doi ochi.

Termeni medicali care incep cu litera G

Gene – fire subtiri de par care protejeaza ochiul de particolele straine.

Gerontoxon – aparitia unui arc de cerc in jurul irisului – arc senil format din colesterol, care se depoziteaza in jurul irisului sau corneei. Apare la varstnici, mai ales in randul femeilor si mai ales in cazul persoanelor de culoare decat in cazul celor albi. Nu afecteaza vederea.

Glanda lacrimala – glanda din cavitatea orbitala care produce lichidul ce umezeste ochiul. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller). Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa).

Glandele accesorii – sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta.

Glandele sebacee – sunt localizate la nivelul dermului; ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos; numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par.

Glandele supranumerare – glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc.). Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora).

Glaucomul – este o afectiune caracterizata prin lezarea nervului optic, motiv pentru care campul de vizibilitate este redus.

Globul ocular – organul ce asigură funcţia vizuală, fiind un organ neuro-senzorial, cu formă sferică. Prezintă o parte anterioară ce este transparentă şi poartă denumirea de cornee. Globul ocular are un diametru antero-posterior de 21-26 de mm la emetropi, pe când la hipermetropi axul este mai mic, iar la miopi axul este mai mare.

Goma – leziune caracteristica sifilisului tertial – se prezinta ca un nodul de consistenta ferma ce se poate dispune in grosimea pleoapei; ulterior, nodulul se poate eroda si va elimina un continut cremos de culoare galbuie.

Termeni medicali care incep cu litera F

Fanta palpebrala – deschiderea dintre pleoape.

Flegmonul pleoapei – reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular, in absenta necrozei; flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza); infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. In cele mai multe cazuri, flegmonul este produs de infectia cu streptococ, si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi.

Flocoane vitreene – petele mici sau norii care se misca in campul vizual. Aparent, aceste pete sunt pe suprafata frontala a ochiului, dar ele sunt de fapt in interior.

Fosetele colobomatoase – mici excavatii, in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. 60 % dintre ele, alb-galbui 30 % si negru 10 %. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0, 5 si 25 dioptrii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

Fosfena – senzatia de a avea in fata ochilor fulgere luminoase, albastrui sau albe, vizibile mai bine noaptea si care se repeta des in acelasi loc. O fosfena este provocata de o tractiune a vitroasei pe retina. Ea survine mai ales la persoanele invarsta si anunta adesea o ruptura de retina, care poate antrena dezlipirea ei. Unele fosfene sunt, de asemenea, provocate de un traumatism al globului ocular.

Fotofobia – intoleranta anormala la lumina. Fotofobia nu este neaparat o fobie tipica, ea aparand adesea pe un fond fiziopatologic. Bolnavul nu suporta lumina si incearca sa o evite strangand din pleope sau facand intuneric in incapere.

Fotopsia – perceptia vizuala a unor scantei, pete luminoase sau a unor dungi in forma de fulger. Poate aparea local sau in intreg campul vizual, si poate indica afectarea temporara sau permanenta a vederii. In majoritatea cazurilor, fotopsia semnaleaza despartirea membranei vitroase posterioare in doua straturi. Stratul intern se dataseaza de retina, iar cel extern ramane fixat de aceasta. Fotopsia poate aparea ca rezultat al tractiunii exercitate de membrana vitroasa asupra retinei, al hemoragiei cauzate de o ruptura aparuta in capilarele retinei, sau al corpilor vitrosi solizi ce plutesc in lichidul vitros.

Fovea centralis – o parte din ochi localizata in central regiunii maculare a retinei. Fovea este respnsabila de vederea centrala care este necesara la oameni pentru citit, urmaritul televizorului, condusul masinilor sau orice alta activitate in care detaliile vizuale sunt de importanta primara.

Fund de ochi – parte posterioara a interiorului ochiului (papila optica, retina si vasele sale), care se poate observa direct prin cornee si cristalin cu ajutorul unui aparat optic special.

Fundus – partea posterioara a globului ocular accesibila oftalmoscopului.

Termeni medicali care incep cu litera E

Ectopia cililor – anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.

Ectopia cristalinului – consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea saculuicapsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatieatunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste lojacristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spreluxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial.

Ectropionul – rezultatul slabiciunii musculare. Se poate asocia unei conditii de fond cum ar fi dermatita alergica sau lupus eritematos. Pleoapa inferioara se intoarce spre exterior, uneori facand lacrimile sa curga peste marginea pleoapei inferioare in jos pe obraz in loc sa curga prin sistemul de drenaj lacrimal. Este exact opusul entopionului.

Eczema pleoapelor – afectiune relativ necunoscuta in ceea ce priveste bolile ce pot afecta ochii. Eczema este o afectiune cutanata care prezinta cateva caracteristici cum ar fi: leziuni eritemo-veziculare care sunt insotite de mancarime si focare de spongioza epidermica care corespund acestor leziuni.

Eczema atopica – apare de obicei din cauze genetice. Boala are o incidenta mai mare in randul copiilor si adolescentilor. De obicei, pacientii care sufera de eczema atopica se pot confrunta si cu alergii alimentare sau respiratorii.

Eczema de contact – apare de obicei cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante cum ar fi: medicamente, coloranti sintetici sau cosmetice din comert.

Eczema de etiologie complexa – poate fi seboreica, varicoasa, alimentara, de origine interna sau cea asociata cu anumite maladii genetice.

Embriotoxonul anterior (arcul juvenil) – reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

Embriotoxonul posterior – consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene, cornee plana, coloboame, etc.) sau sindroame sistemice.

Emetropie – vedere normală, proprietate a ochiului de a vedea normal.

Emfizemul conjunctival – traumatism al conjunctivei. Apare prin fracturarea peretelui nazal sau orbitar. Aerul din sinus se infiltreaza inconjunctiva care apare tumefiata, palida si transparenta iar la palpatie se simte crepitatia caracteristica.

Entropion – termen medical ce descrie o malpozitie a genelor (anexele pleoapelor) care se caracterizeaza prin existenta unei directii inverse de crestere. Mai precis, in loc sa fie directionate spre exterior (cum este normal) ele sunt orientate spre interior si se afla in permanenta in contact cu ochiul. Genele agreseaza si irita ochiul, ceea ce determina aparitia unor leziuni conjunctivale si corneene (cu cicatrizare ulterioara). Aceasta afectiune poate sa apara la toate grupele de varsta insa este mai frecventa la adulti. Apare si la nou nascuti ca defect congenital.

Epiblefaronul – defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

Epicantus (cuta mongoloida) – consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat, cu directie verticala care acopera unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului.

Epifora – exces de lacrimare care indica o functionare anormala a aparatului lacrimal. O epifora rezulta din obstruarea canalului lacrimonazal sau dintr-un ectropion al pleoapei inferioare. Lacrimile nu sunt atunci evacuate pe caile lacrimare catre fosele nazale si curg pe obraji.

Episclera – membrana fibroasa a ochiului situata intre sclera si conjunctiva, care constituie suportul nutritiv al sclerei.

Episclerita – inflamatie a episclerei. O episclerita survine de cele mai multe ori la adultul tanar. Ea nu are, in general, o cauza specifica. Uneori ea este consecutiva unei conectivite sau este favorizata de un teren alergic. Episclerita se traduce printr-o inrosire a albului ochiului, insotita de o jena moderata, de o lacrimare intermitenta si de o usoara sensibilitate a ochiului la lumina. Ea este destul de putin dureroasa.

Epitarsul (sortul conjunctival) – afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Erizipelul pleopoapei – dermatita acuta infectioasa, denumita si branca. Afecteaza pielea si tesutul celular subcutant, inclusiv la nivel palpebral; erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic), si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. Leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui; de aici, se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi, escoriatii, etc).

Euriblefaron – anomalie a deschiderii palpebrale; consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

Exoftalmie (ochi umflati) (Boala Graves) – inflamarea structurilor din spatele ochilor (exoftalmie sau marirea ochilor); este adesea un simptom al unei afectiuni numita hipertiroidism (Boala Graves). Boala Graves este cauzata de o hiperproductie a hormonului tiroidian denumit tiroxina. In cazuri grave, boala Graves – prin marirea globilor oculari – poate conduce la vedere dubla.

Exotropie – strabism divergent. Defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviatie a axei unui ochi in raport cu celalalt si asociat cu o tulburare vizuala.

Euriblefaron – consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival.

Termeni medicali care incep cu litera D

Dacrioadenita – inflamatie a glandei lacrimale, caracterizata prin inrosirea si umflarea tesuturilor la nivelul pleoapei superioare, in portiunea ei dinspre tampla.

Dacriocistita – inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal, situat intre unghiul intern al ochiului si nas.

Dacriocistorinostomie – interventie chirurgicala prin care se stabileste o comunicare directa a sacului lacrimal cu cavitatea nazala.

Dacriops – chist al glandei lacrimale.

Daltonismul (cecitate cromatica) – o stare patologica, o tulburare a vederii cromatice, constand in incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales rosul de verde), deoarece fie receptorul responsabil pentru culoarea verde fie cel pentru culoarea rosie nu funcționează deloc și astfel persoanele vad in negru sau gri.

Degenerescenta – modificare regresiva a tesuturilor si functiilor cu reducerea corespunzatoare a randamentului util.

Degenerescenta maculara – boala oftalmologica in urma careia apare distrugerea vederii centrale. Este caracterizata de vedere neclara.

Dermatita pleoapelor (dermatita de contact a ochiului) – inflamatie alergica a pleoapei cu contactul direct de alergeni. Femeile, in special, intampina aceasta problema din cauza reactiilor alergice la conservantii din produsele de machiaj (de exemplu, creme de ochi, creioane ochi, rimel, si unghiilor poloneze – de la frecarea ochilor cu degetele).

Degenerescenta miopica – degenerscenta a vitrosului care apare la miopi, se aseamana ca tablou cu degenerscenta senila si evolueaza spre decolare posterioara de vitros si colaps.

Dermatosalazisul – afectiune destul de rara care se caracterizeaza prin pierderea elasticitati tesuturilor pleoapei; acestea se subtiaza , rezultand un exces cutanat (ca o hartie creponata). Cel mai frecvent apare la nivelul pleoapelor superioare, putand afecta vederea.

Dermolipomul – formatiune care este formata din tesut conjunctiv dens, fibros, care este acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat. Aceasta formatiune se afla in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta.

Dezlipirea de retina – o afectiune grava caracterizata prin desprinderea retinei de la nivelul insertiei sale. Deoarece retina nu-si indeplineste functiile in mod adecvat in cazul acestei boli, cecitatea (pierderea permanenta a vederii) poate apare daca retina nu este suturata in 24-72 de ore.

Dezlipirea de retina regmatogena – este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii.

Dezlipirea de retina prin tractiune – apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii.

Dezlipirea de retina exsudativa – este produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune.

Dioptria – o unitate de masura a puterii de refractie a lentilelor. O dioptrie reprezinta puterea de refractie a unei lentile convergente care are focarul situat la distanta de 100 cm.

Diplopia – conditia in care obiectele sunt percepute ca fiind dublate.

Discorie – forma anormala a pupilei.

Discromatopsia (lipsa de perceptie a culorilor) – implica dereglarea functionala sau lipsa celulelor de la nivelul retinei responsabile de perceptia culorilor.

Distrofia Cogan – cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica.

Distrofie endoteliala (distrofia endoteliala Fuchs) – Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei, bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm), iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial.

Distrofia inelara Reis-Bücklers – afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial.

Distrofia Meesmann (distofia epiteliala juvenila ereditara) – afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare.

Distrofia polimorfa posterioara – afectiune bilaterala si asimetrica, cu transmitere autosomal dominant, aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei, benzi late cu margini dintate, corectopie, sinechii largi iridocorneene, edem stromal).

Distrofia reticulara – distrofie corneana produsa prin depozitarea de amiloid in partea anterioara a stromei corneene.

Disversiile papilare – definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala).

Termeni medicali care incep cu litera B

Biomicroscopia – o tehnica de examinare microscopica pe viu a polului anterior vitrosului si polului posterior, prin realizarea de sectiuni optice ale mediilor oculare. Examenul se realizeaza prin obtinerea unei iluminari in focar, cu ajutorul unei lampi cu fanta care realizeaza o veritabila sectiune optica a mediilor transparente asociata cu utilizarea unui microscop care da o imagine marita, apropiata de cele din histologie.

Blefarita – inflamatia pleoapelor poate cauza iritatii oculare cronice, lacrimare, senzatie de corp strain si scuame la nivelul genelor.

Blefarochalazisul – asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele, a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.

Blefaroconjunctivita – inflamatia concomitenta a pleoapelor si a conjunctivei globului ocular sau alt fel spus asocierea blefaritei cu o conjunctivita.

Blefarofimoza – ingustare a fantei palpebrale, de obicei congenitala.

Blefaroplastia – operatia care corecteaza aspectul de ochi “cazuti” prin indepartarea excesului de piele si tesut adipos din zona respectiva.

Blefaroptoza (caderea pleoapei) – reprezinta caderea anormala a pleoapei. Este o afectiune generata de anomalii ale muschiului ridicator al pleoapei superioare care se manifesta prin caderea pleoapei superioare. Mai este cunoscuta medical sub de numirea de ptoza. Un ptozis afecteaza de cele mai multe ori un ochi si nu ambii.

Blefarospasm – contractie spasmodica, involuntara, a muschiului orbicular al pleoapelor. Afectiune dobandita constand in contractii involuntare ale muschilor pleoapelor. Un blefarospasm nu are o cauza cunoscuta. El poate aparea in decursul anumitor afectiuni ale ochiului sau ale pleoapei ori dupa paralizie faciala periferica (prin atingerea nervului facial). El este insotit adesea de o lacrimare in cursul masticatiei (sindromul lacrimilor de crocodil). Aceasta forma de tic poate sa mai fie asociata cu contractii tonice ale muschilor superficiali ai fetei, de pe aceeasi parte (hemispasm facial).

Buftalmia – se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza, capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme.

Termeni medicali care incep cu litera A

Abcesul palpebral – o infectie acuta, in acest caz, localizata la nivel ocular, palpebral, care de recunoste ca fiind o colectie purulenta bine delimitata, formata in urma distrugerilor tesuturilor generate de o serie de paraziti, sau microbi.

Ablefaria – afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos; se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.

Abraziunea corneeana – una dintre ele mai frecvente leziuni oculare si de asemenea, una din cele mai neglijate. Ea consta de fapt in lezarea prin zgarierea, oricat de fina, a epiteliului corneean, pierzandu-se astfel integritatea corneei. Abraziunile corneene pot fi de diverse dimensiuni, de la milimetrice la abraziuni de ordinul centimetrilor, insa de cele mai multe ori se vindeca fara a lasa sechele importante. Daca insa vindecarea se face printr-o cicatrice de dimensiuni importante, atunci pot sa apara complicatii. Desi sunt foarte frecvente, ele nu sunt intotdeuna diagnosticate, se vindeca de la sine rapid si nu au consecinte.

Accident vascular ocular – consta in pierderea brusca a vederii din cauza formarii unui cheag de sange sau din cauza intreruperii fluxului sanguin la structurile vitale ale ochiului.

Acomodarea vizuala – capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine.

Acromatopsia – reprezinta absenta vederii colorate.

Acuitatea vizuala – capacitatea perceptiei vizuale sau gradul in care o persoana poate distinge detalii fine.

Afachia - absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie.

Agnozia vizuala – incapacitatea de a recunoaste cu ajutorul vazului, atunci cand pacientul nu este orb, formele sau semnele cunoscute: obiecte, imagini, culori, litere, cifre etc.

Alacrimia – afectiune care apare in urma lipsei congenitale a glandelor lacrimale si apare pare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei.

Albinism – afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare.

Alergii – caracterizate de senzatie de mancarime, roseata, inflamatie, lacrimare.

Amaurosis fugax – pierderea vederii monoculare tranzitorii care apare ca o perdea care se lasa in cimpul visual al ochiului. Dureaza citeva secunde dar poate dura minute si ore. Durata depinde de etiologia pierderii vederii.

Ambliopia (“ochi lenes”) – vederea slaba a unui ochi, care nu s-a dezvoltat normal in copilarie. De obicei, este afectat un singur ochi, dar exista posibilitatea ca ambii ochii sa fie afectati.

Angiom conjunctival – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in membrana conjunctiva a ochiului.

Angiomul coroidei – tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Angiom orbitar – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in orbita. Se manifesta prin exoftalmie.

Angiom palpebral – tumora benigna a vaselor sangvine sau limfatice cu localizare in pleoapa.

Aniridia – se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care tumora Wilms, de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat.

Anizocoria – anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate.

Anizometropia – diferenta de dioptrii intre ochi.

Ankiloblefaronul – se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.

Anoftalmie – malformatie congenitala caracterizata prin absenta unuia dintre globii oculari sau a ambilor.

Anomalia Axenfeld – consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe.

Anomalia Peters – cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. Apare in asociere cu cataracta, glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis, buza de iepure, defecte cardiace, s. a. ). Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina, caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale, vascularizatie corneeana.

Anomalia Rieger – cuprinde embriotoxonul posterior, atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice, pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri).

Aparatul lacrimal – totalitate a organelor care secreta si excreta lacrimile si pelicula lacrimala. Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale.

Aplazia papilara – afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei, a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile.

Apraxie oculara – imposibilitatea de a fixa sau de a urmari cu privirea un obiect anume.

Apraxie vizuala – imposibilitatea subiectului de a schita din memorie un desen elementar (de exemplu: o floare, o casa).

Arcul juvenil (embriotoxonul anterior) – reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Asociaza aniridei, sclere albastre, megalocornee.

Arcul senil (gerontoxon) – consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare, periferice ale stromei avand o latime de cca. 1, 5 mm. Epiteliul nu este afectat. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. O zona de cornee transparenta de 0, 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean.

Arterita temporala – inflamatia unei artere de la nivelul creierului care furnizeaza sange nervului optic.

Arsurile corneei – leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari), electric, termic sau actinic (radiatii). Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie.

Astenopia – conditie oftalmologica care se manifesta prin simptome nespecifice cum sunt oboseala, durerea in sau in jurul ochilor, vedere incetosata, cefalee si ocazional vedere dubla. Simptomele apar frecvent dupa citit, lucru la computer. Cind se concentreaza asupra unei cerinte vizuale intense, cum este tintirea continua a unei carti sau monitor de computer, muschiul ciliar se contracteaza. Acest fapt determina iritarea ochiului si discomfortul. Tintirea unui obiect la distanta pentru o ora amelioreaza problema.

Astenopia acomodativa sau oculara (oboseala oculara) – sindrom cu etiopatogenie complexa. In acest caz, amplitudinea acomodativa este normala, persoana incepe lectura fara dificultate, dar efortul nu poate fi sustinut. Se manifesta prin ochi obositi, durerosi, senzatie de usturime, arsura, mancarime si uscaciune oculara, senzatia de nisip in ochi, inrosire oculara, lacrimare, cefalee, ameteli. Daca lectura este intrerupta pentru cateva momente, privirea fiind indreptata spre infinit, lectura poate fi reluata, dar simptomele reapar.

Astigmatismul – o boala oftalmologica manifestata printr-o deformare a corneei care atrage dupa sine o refractie defectuoasa a razei de lumina in globul ocular. In cazul astigmatismului, razele de incidenta de lumina alba ce sosesc la ochi sub forma de raze paralele vor suferi un proces intens si inegal de refractie, si prin urmare, cu cat aceasta refractie diferentiată va fi mai mare, cu atat astigmatismul va fi considerat mai grav.

Ataxie oculara – coordonare dificila sau imposibila a miscarilor globului ocular.

Atrofia corioretiniana in sector – se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate, de dimensiuni variabile, care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie.

Atrofia nervului optic – moartea nervului responsabil de transmiterea stimulilor vizuali de la segmentul de receptie al analizatorului vizual (ochiul) catre creier.

Axa vizuala – linia dreapta care porneste de la fovee la un punct privit de ochi.

Termeni medicali care incep cu litera C

Caile lacrimale – reprezentate printr-un sistem de conducte care au rolul de a transporta lacrimile din fundul de sac conjunctival in meatul inferior al foselor nazale.

Camera anterioara a ochiului – spatiul cuprins intre cornee si iris. Acest spatiu contine umoarea apoasa un lichid transparent, care circula in interiorul ochiului fiind permanent secretat si eliminat proces foarte important in mentinerea constanta a tensiunii intraoculare. Cand apare un dezechilibru ce duce la cresterea tensiunii intraoculare apare boala numita glaucom.

Camera posterioara a ochiului – zona dintre iris, cristalin si corpul ciliar, ce contine umoare apoasa.

Camp vizual – totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil le poate percepe.

Cantoplastie – interventie chirurgicala destinata alungirii fantei palpebrale.

Cantus – unghiul intern sau extern facut de pleoapele deschise.

Cataracta – boala care ataca ochiul si se manifestă prin opacifierea cristalinului sau a capsulei lui.

Celulita orbitala (oculara) – celulita localizata in jurul ochilor. Este o forma de celulita ce poate apare atat la adulti cat si la copii, manifestandu-se prin dureri oculare, limitarea miscarilor globului ocular si tulburari de vedere. Este o afectiune grava care necesita tratament imediat pentru a preveni leziunile oculare grave cu risc de cecitate.

Chalazion - prezenta unei mici formatiuni tumorale la nivelul pleoapei, insotita sau nu de durere locala, inrosire, tumefiere, prurit (mancarimi) ale pleoapelor, fotosensibilitate.

Cheratita - inflamatie acuta sau cronica a corneei, care se manifesta prin aparitia unor noduli la marginea sau in interiorul acesteia.

Cheratoconul - termen medical pentru corneea cu forma de con. Cheratoconul este o afectiune care in general nu manifesta simptome pana in ultimii ani ai adolescenţei. Este o “eroare de programare” congenitala a cresterii corneei, avand drept rezultat un viciu de refractie care, pe masura ce avanseaza, devine tot mai greu de corectat. In cazul cheratoconului, structura corneei este slabita, astfel incat aceasta se subtiaza si ajunge la forma de con.

Chisturi congenitale – anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta.

Chistul dermoid – o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica, mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.

Cicloplegie – paralizia muschiului ciliar care se manifesta prin imposibilitatea de acomodare la vederea de aproape. Se insoteste, de obicei, de paralizia muschilor irisului (midriaza).

Cilii incarnati – apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.

Cilii moniliformi – au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).

Cistinoza – tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea.

Colobom – orice anomalie congenitala care apare in relatie cu dezvoltarea pleoapelor, a irisului, cristalinului, coroidei, retinei si nervului optic. Transmiterea este ereditara si are caracter dominant.

Colobomul cristalinului – anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior.

Colobomul irian – consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de “gaura de cheie”.

Colobomul papilar atipic – este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului, de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii.

Colobomul papilar tipic – anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene.

Conjunctiva – membrana cu rol de protectie, care acopera fata anterioara a sclerei si fetele posterioare ale celor doua pleoape. Conjunctiva este subtire, neteda si transparenta; ea are capacitatea de a forma anumite secretii care vor lubrefia suprafata corneei.

Conjunctivita – reprezinta inflamatia conjunctivei.

Conjunctivita alergica perena – forma mai putin frecventa de conjunctivita alergica, in care simptomele sunt prezente pe tot parcursul anului. Principalii alergeni implicati in conjunctivita alergica perena sunt parul animalelor, praful si penele. Desi simptomele pot aparea pe tot parcursul anului si sunt mai putin severe decat cele ale conjunctivitei alergice sezoniere, acestea se pot agrava sezonier.

Conjunctivita alergica sezoniera – cea mai comuna forma de conjunctivita alergica, apare ca reactie la polenul plantelor si mucegai. Este adesea o consecinta a rinitei alergice (febra fanului).

Conjunctivita de Newcastle – un tip de boala oculara de etiologie virala. Boala Newcastle poate induce aparitia unei conjunctivite cu caracter benign, in care simptomatologia nu este foarte zgomotoasa.

Conjunctivita difterica – tip de infectie a membranei conjunctivale produsa de bacilul Loffer.

Conjunctivita gonococica (conjunctivita purulenta) – se manifesta prin infectii severe situate la nivelul mucoasei conjunctivale. Pacientul se prezinta cu secretii purulente abundente, edem palpebral si chemozis (edematierea membranei conjunctivale). Conjunctivita gonococica se dezvolta in organism din cauza unui gonococ.

Conjunctivita lemnoasa – boala a globului ocular destul de rar semnalata, care apare mai ales la persoanele tinere de sex feminin. Boala determina afectarea membranei conjunctivale, care va prezenta exudate pseudomembranoase cu caracter recidivant; frecvent este afectata si corneea.

Conjunctivita papilara giganta – tip de conjunctivita asociata cu purtarea lentilelor de contact. Acest tip de conjunctivita se considera a fi o reactie alergica la proteinele din solutia ce realizeaza fixarea lentilelor. Asa cum arata si numele, papile gigante apar pe suprafata interioara a pleoapelor superioare.

Conjunctivita vernala – forma cronica de conjunctivita, care apare de cele mai frecvent primavara si toamna. Aceasta poate afecta permanent vederea si apare mai frecvent la barbati decat la femei, in special la copii sub 10 ani, care au un istoric de alergii. In general copiii se vindeca de aceasta afectiune pana ajung la maturitate.

Conusul congenital – defineste o suprafata regulata, semilunara, localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.

Corectopia – afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului.

Coroideremia – se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

Coroidoza – o alteratie vasculara degenerativa neinflamatorie a coroidei.

Cornee – situata in partea din fata a ochiului, are functia de a focaliza lumina si de a apara ochiul de factori externi, avand un rol major in functia vizuala, fiind stratul transparent curbat al ochiului.

Corneea farinata Vogt – consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive.

Corneea guttata – consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Microscopic se observa variatii ale numarului, marimii si formei celulelor endoteliale. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean.

Corneea plana – apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei, coloboame, sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical, cataracta congenitala.

Coroida – este o componenta a globului ocular, o membrana vasculara si pigmentara, situata intre sclerotica si retina. Ea este de culoare neagră și e puternic vascularizată. Are rol în hrănirea ochiului.

Coroideremia – se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta.

Corp vitros – gel vascos care ocupa spatiul cuprins intre fata posterioara a cristalinului si fata interna a retinei.

Corpii Hassall- Henle – constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora.

Cortexul vizual – zona a creierului ce interpreteaza imaginile receptionate de catre ochi.

Cristalin – unul din mediile transparente ale ochiului. Acesta functioneaza ca o lentila, razele de lumina captate suferind in ochi 3 refractii, dintre acestea 2 avand loc in cristalin.

Criptoftalmia – consta in lipsa fantei palpebrale. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape, superioara si respectiv inferioara. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical.

Cromatopsia – incapacitatea de a percepe distinct culorile. Daca nu urmezi un tratament medicamentos, cromatopsia poate fi unul din simptomele unei afectiuni numite ochiul diabetic. In cazul acestei afectiuni pana si micile fluctuatii ale nivelului de glucoza din sange pot conduce la aceste schimbari de vedere.