Termeni medicali care incep cu litera T

Tarsita – infectia intregii structuri tarsale; tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens, de forma semilunara, care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor; la nivelul globului ocular, exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate.

Tomografia in coerenta optica (OCT) – este o metoda imaginistica moderna, non-invaziva, non-contact, de inalta rezolutie (sub 10 microni), utila in diagnosticarea si investigarea bolilor retinei si nervului optic.

Tomografie retiniana (OCT retina) – este o investigatie ce analizeaza in amanunt, prin sectiuni transversale, eventualele modificari de la nivelul straturilor retinei.

Tonometrie – examen care are drept scop masurarea tensiunii oculare (a presiunii din interi­orul ochiului).

Topografie corneana – investigatie moderna pentru depistarea si urmarirea evolutiei keratoconusului, dar si a altor afectiuni corneene.

Toxoplasmoza oculara – este o parazitoza/inflamatie intraoculara datorata infectiei cu parazitul Toxoplasma gondii (vierme intracelular care infesteaza, conform estimarilor, circa 50% din populatia globului). Simptomele oculare variaza in functie de varsta pacientului. De exemplu copii prezinta reducerea acuitatii vizuale, strabism, nistagmus, leucocorie in timp ce adolescentii si adultii prezinta diminuarea campului vizual, scotoame, fotofobie, durere locala, hiperemie.

Tract lacrimal – ansamblu al conducturilor care vehiculeaza lacrimile provenind de la glandele lacrimale spre canalul lacrimonazal, care se deschide in fosele nazale.

Trahomul – conjunctivita granulomatoasa severa, endemica cu evolutie cronica care debuteaza ca o foliculita acuta si foarte contagioasa. Boala afecteaza ambii ochi astfel incat principala consecinta in evolutia naturala este orbirea.

Trichiasis – inflexie a genelor spre ochi, ceea ce provoaca o iritatie a corneei. Un trichiasis este asociat adesea unui entropion (rasucire a marginii pleoapei spre interiorul ochiului), uneori legata de varsta. Atunci cand genele deviate nu sunt prea numeroase, ele pot fi indepartate cu o penseta sau se poate practica o electroliza ciliara, care consta in arderea foliculilor pentru a limita si chiar a impiedica cresterea lor.

Tuberculoza palpebrala – este generata de catre infectia cu patogenul Mycobacterium tuberculosis. Inocularea patogenului la nivel palpebral se realizeaza prin intermediul mainilor contaminate cu bacil; de asemenea, infectia poate disemina de la nivelul unui focar infectios pulmonar – localizandu-se la nivelul globului ocular.

Tumorile disgenetice – tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial, glandular, nervos, pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean.

Termeni medicali care incep cu litera S

Salazionul (chalazionul) – inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius, care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare. Salazion se manifesta sub forma unei umflaturi (nodul) la nivelul pleoapei.

Sarcomul Kaposi – formatiune tumorala maligna, cu aspect de placarde angiomatoase, inchise la culoare; de asemenea, sarcomul Kaposi este insotit de aparitia unor noduli indurati, de culoare violacee, si a edemului difuz si dureros. Leziunea se localizeaza cu predilectie la nivelul pleoapei superioare, putand atinge dimensiuni chiar si de doi centimetri.

Sebumul – produsul de secretia al glandelor sebacee; aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta; sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare; pe langa functia de lubrifiere, sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid.

Sclera – membrana exterioara netransparenta a globului ocular, care trece in partea anterioara a globului ocular in cornee transparenta. 6 muschi oculomotori se fixează de scler. In ea se gasesc o cantitate mica terminatii nervoase si capilare. Sclerotica mai poarta denumirea de albul ochiului.

Sclerita – termen medical pentru inflamatia scleroticei. Cauzele inflamatiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil sa fie asociate unor afectiuni reumatice sau ale tesutului conjunctiv, in special in cazurile de sclerita profunda.

Sclerocorneea – opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. In general este bilaterala si are caracter ereditar. Poate asocia alte anomalii ca afachia, oligofrenia, malformatii scheletice.

Scotom – reprezentat de prezenta de umbre in campul vizual. Acesta apare in special in dezlipirile de retina, in patologia vasculara retiniana, in patologii ale cailor optice.

Secluzie pupilara – inchiderea orificiului pupilar prin aderentele marginilor pupilei la fata anterioara a cristalinului in urma unui proces inflamator.

Sindromul Adie – sindrom neurologic in care una sau ambele pupile sunt dilatate si slab reactive sau nereactive la lumina si la stimuli apropiati, acompaniata de tulburari de acomodare pupilara.

Sindromul Axenfeld – presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala, hipoplazie faciala, hipertelorism.

Sindromul Beauvieux (pseudoatrofia cenusie a papilei) – afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.

Sindromul de retractie a pleoapelor – se caracterizeaza printr-o marire a fantei palpebrale si o pozitie retractata a pleoapelor deasupra limbului superior, respectiv sub nivelul limbului inferior.

Sindromul Marfan – boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. Anomaliile oculare constand in sclere albastre, megalocornee, sferofachie, cataracta congenitala, colobom irian asociaza si extremitati lungi, musculatura atrofiata, anomalii cardiovasculare (cele mai grave).

Sindromul morning glory – anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral, o papila largita, care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie, prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila.

Sindromul sclerelor albastre – apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Coloratia albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei.

Sindromul Sjogren – boala autoimuna cu progresie lenta, caracterizata prin disfunctia glandelor lacrimale si salivare. Tratamentul consta in prevenirea complicatiilor si ameliorarea simptomelor.

Sortul conjunctival (epitarsul) – afectiune uni- sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Spasmul ocular sau spasmele palpebrale (ticuri sau blefarospasm) – miscare involuntara care se repeta la fiecare cateva secunde pentru un minut sau doua si afecteaza de obicei muschii ambilor ochi. Multe persoane au asemenea episoade in anumite momente din viata. Aceasta este forma minora de contractie, este nedureroasa si inofensiva si, de obicei, trece de la sine.

Specialist oftalmolog – medic specializat in diagnosticarea si tratamentul afectiunilor oculare. Acesta efectueaza examinarea oftalmologica, trateaza diversele afectiuni, prescrie medicatie si realizeaza interventii chirurgicale oftalmologice. Pot prescrie retete de ochelari sau de lentile de contact. Pentru determinarea dioptriilor (pentru ochelari sau lentile de contact) pot fi ajutati sau chiar inlocuiti de catre optometristi.

Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) – provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti.

Strabismul (deviata ochilor) – afectiune caracterizata prin faptul ca axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele; drept consecinta nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine.

Subluxatia cristalinului – o deplasare partiala a cristalinului care mai pastreaza contactul cu loja sa; poate fi congenitala sau traumatica. Simptomatologia subiectiva este marcata de scaderea acuitatii vizuale pentru distanta.

Termeni medicali care incep cu litera R

Retina – strat subtire de celule din globul ocular care permit captarea semnalului luminos. Retina este o membrana subtire si transparenta a carei fata posterioara se afla in contact cu coroida, prin intermediul epiteliului pigmentar, iar fata anterioara cu corpul vitros.

Retinita – inflamatie a retinei, de obicei bilaterala, in legatura cu o boala generala a organismului, infectii, tulburari de metabolism, boli renale, diabet zaharat, boli vasculare, sanguine etc.

Retinita cu citomegalovirus – aproximativ 80% dintre adulti sunt expusi la citomegalovirus (CMV), dar boala ii afecteaza doar pe cei care au sistemul imunitar compromis, cum ar fi bolnavii de SIDA. Implica aparitia unor puncte albe, vedere incetosata etc.

Retinopatia diabetica – complicatie a diabetului zaharat, acesta fiind cauza degradarii vederii sau chiar a orbirii.

Retinita pigmentara – afectiune degenerativa a retine care presupune vederea scazuta pe timp de noapte, dificultati de adaptare la luminozitate scazuta si ingustarea campului vizual.

Retinoblastom – boala in care apar celule maligne in tesutul retinian.

Retinopatie pigmentara – boala degenerativa ereditara a celulelor vizuale receptoare ale luminii (conuri si bastonase). Retinopatia pigmentara este o boala care afecteaza copilul. O retinopatie pigmentara se manifesta printr-un defect de adaptare la intuneric si printr-o ingustare a campului vizual, care se accentueaza cu trecerea anilor. O scadere a acuitatii vizuale este adesea observata dupa cativa ani, putand evolua pana la o vedere slaba si la o ingustare a campului vizual.

Rozaceea oculara – include mai multe afectiuni si simptome care preced manifestarile cutanate: keratita, conjunctivita, blefarita, hiperemia, inflamatia pleoapelor, fotofobia etc.

Rozeolele sifilitice – leziuni carasteristice sifilisului secundar – se localizeaza foarte rar la nivelul tegumentului sau conjunctivei palpebrale. Leziunile sunt de forma unor eruptii papuloase, inconjurate de o zona eritematoasa, dispuse sub forma unor placi.

Rubeoza iriana – denumire pentru neovascularizatia iriana care apare in diverse circumstante patologice. Neovasele sunt subtiri, fine, lipsite de invelis conjunctiv. Intr-un stadiu mai avansat, vasele din cele doua plexuri se unesc, in final aparand ectropionul pupilar, hipema, glaucom neovascular prin blocajul unghiului camerular.

Termeni medicali care incep cu litera P

Pahimetria corneana – o investigatie prin care se masoara grosimea corneei.

Papilomul – tumora benigna cel mai des intalnita la nivelul margilor libere palpebrale.

Paralizia Bell – afectiune determinata de paralizia brusca a uneia din partile fetei. Din cauza incapacitatii de a clipi, se poate dezvolta sindromul de ochi uscat.

Parinaud (Sindromul Parinaud) – tulburare oftalmologica ce se caracterizeaza printr-o paralizie a miscarilor verticale ale ochilor si printr-o paralizie de convergenta, provocand o vedere dubla de aproape.

Pemfigusul conjunctivei – boala cu caracter autoimun; practic este vorba despre prezenta locala a unor anticorpi indreptati impotriva antigenelor membranei bazale conjunctivale; acesti anticorpi pot ajunge chiar si in circulatia sistemica a organismului.

Pinguecula – pata galbena care se formeaza pe conjuctiva, ca urmare a expunerii la raditiile ultraviolete, praf, etc.

Pleoapa – val musculomembranos care acopera partial in sus si in jos fiecare dintre cei doi ochi, destinat sa-i protejeze.

Pol anterior – partea din fata a globului ocular (conjuctiva, sclera, corneea, irisul, cristalinul).

Prezbiopia – diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate.

Prezbitism – defect de vedere care apare de obicei la batranete, acesta comportandu-se in acelasi mod precum hipermetropia, acesta fiind cauzat de atrofierea elasticitatii cristalinului.

Protanomalia – deficienta in perceperea nuantelor de rosu.

Protanopia – dificultatea sau imposibilitatea de a recunoaste culoarea rosie.

Protruzia congenitala Von Ammon – sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina.

Pseudopolicoria – consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine.

Pterigionul – ingrosare anormala, in relief a conjunctivei, localizata pe cornee.

Ptoza (pleoape cazute) – pot fi corectate cu succes prin intermediul interventiei chirurgicale numite blefaroplastie.

Punct lacrimal – denumire a deschiderilor orificiilor canaliculelor lacrimale care se afla dispuse la marginea interna a pleoapelor pe cate o mica papila (papila lacrimalis).

Punctum proxim – denumire pentru punctul cel mai apropiat ce poate fi vazut clar cu maximum de acomodare.

Punctum remotum – denumire pentru cel mai indepartat punct ce este vazut clar fara ca ochiul sa faca vreun efort de acomodare. Distanta dintre “punctum remotum” si “punctum proxim” masoara “amplitudinea acomodarii”.

Pupila – orificiu circular sau alungit, negru, de marime variabila in centrul irisului care regleaza cantitatea de lumina care intra in ochi.

Pupilometrie – masurare a diametrului pupilar cu pupilometrul. Exista mai multe tipuri de pupilometre: comparative, tangentiale, de proiectie, diferentiale, cu radiatii infrarosii.

Pupiloscopie – examinare si determinare a refractiei oculare prin studierea umbrei pupilare facute de un fascicol de lumina proiectat in pupila dilatata dupa paralizarea medicamentoasa a muschiului ciliar.

Termeni medicali care incep cu litera O

Oboseala oculara (astenopia acomodativa) – sindrom cu etiopatogenie complexa. In acest caz , amplitudinea acomodativa este normala, persoana incepe lectura fara dificultate , dar efortul nu poate fi sustinut. Simptomatologia clinica este caracteristica : incetosarea pasagera a vederii dupa un anumit interval de timp de lectura , discomfort, lipsa de randament,dificultai in a se concentra asupra lecturii,somnolenta,cefalee. Obiectiv poate aparea discreta congestie conjunctivala. Daca lectura este intrerupta pentru cateva momente , privirea fiind indreptata spre infinit, lectura poate fi reluata, dar simptomele reapar.

Ochi – organ cu ajutorul caruia putem sa vedem si sa percepem tot ce ne înconjoara. Ochiul este un organ a carei principala functie este de a detecta lumina.

Ochelari – dispozitiv optic medical sau de protecție format din două lentile (fixate într-o ramă), care se pune la ochi (sprijinit pe rădăcina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf, de o lumină prea puternică etc.

Ochi umflati (exoftalmie) (Boala Graves) – inflamarea structurilor din spatele ochilor (exoftalmie sau marirea ochilor); este adesea un simptom al unei afectiuni numita hipertiroidism (Boala Graves). Boala Graves este cauzata de o hiperproductie a hormonului tiroidian denumit tiroxina. In cazuri grave, boala Graves – prin marirea globilor oculari – poate conduce la vedere dubla.

Ocluzie pupilara – inchiderea deschiderii pupilare cu un exudat organizat rezultat in urma unui proces inflamator exudativ. Are ca rezultat scaderea acuitatii vizuale si aparitia durerii consecinta a cresterii tensiunii intraoculare.

Ocular – parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveste pentru examinarea preparatului.

Oftalmie – afectiune inflamatorie a ochiului.

Oftalmologie – specialitate care se ocupa cu depistarea, diagnosticarea, tratarea si recuperarea bolnavilor cu afectiuni ale globului ocular si anexelor globului ocular.

Oftalmoplegia – o paralizie a muschilor motori ai unui ochi. La originea paraliziilor nervilor oculomotorii pot sta traumatismele craniene si orbitare, compresiile tumorale si hipertensiunea intercraniana, diabetul , bolile vasculare, scleroza in placi, boala lui Behcet.

Ombilicatia – apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului.

Optician – persoana specializata in optica medicala (diferita de medicul oftalmolog sau de optometrist), care se ocupa cu consilierea in ceea ce priveste corectia cu ochelari sau lentile de contact si respectiv cu realizarea ochelarilor si instruirea purtatorilor de lentile de contact.

Optometrist – specialist in examinarea functiilor vizuale si a sanatatii oculare. Poate diagnostica diverse afectiuni sau tulburari oculare, poate prescrie corectii vizuale cu ochelari sau lentile de contact si poate adapta persoane cu lentile de contact.

Orbirea (cecitatea) – consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ai centrilor nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala, dobandita sau congenitala.

Orjeletul extern (sau ulciorul) – infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile. urciorul se sparge apoi, dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.

Orjeletul intern – ca si urciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat urciorul.

Ortokeratologie – metoda de corectie a unei tulburari de vedere, cum ar fi miopia, in cadrul careia persoana respectiva poarta pe parcursul somnului (noptii) lentile de contact rigide pentru a modifica forma corneei astfel incat acea persoana vede clar temporar fara sa mai necesite corectie.

Termeni medicali care incep cu litera N

Nanoftalmie – anomalie congenitala cu transmitere genetica. Se caracterizeaza prin prezenta unui glob ocular de dimensiuni reduse dar normal din punct de vedere functional.

Nervi oculari – transmit informatiile vizuale catre creier, prin intermediul impulsurilor electrice. Datorita pozitiei nervului optic, care se ataseaza de globul ocular in partea posterioara a ochiului print-un, se creeaza pe retina o zona lipsita de celule fotosensibile, incapabila sa recepteze lumina, numita pata oarba.

Nervul optic – este cel de-al doilea nerv cranian si conduce informatii senzoriale legate de simtul vizual.

Nevul Ota – ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului, anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Pigmentarea intereseaza conjunctiva, sclera, coroida, irisul si mai rar corneea, grasimea periorbitara si teaca nervului optic. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte, pete sau plaje in nuante de albastru, gri pana la negru.

Nevrita optica si neuropatia optica – presupune inflamatia nervului optic care cauzeaza vedere neclara si diminuarea vederii in anumite zone ale campului vizual.

Nevromul palpebral – apare in cadrul neurofibromatozei Recklinghausen (Boala Recklinghausen); datorita dezvoltarii tumorale, pleoapa superioara este edematiata, si fanta palpebrala este deschisa cu dificultate; de obicei, tegumentul supraiacent are un aspect nemodoficat – eventual poate prezenta cateva pete maronii. Leziunile tumorale sunt de consistenta ferma si se dispun sub forma unui sirag de margele. Tumora se formeaza ca urmare a proliferarii necontrolate a celulelor Schwann de la nivelul nervilor papebrali.

Nictalopia – starea patologica care consta intr-o tulburare a vederii nocturne. Aceasta afectiune este unul din semnele comune ale cataractei, si este primul semn care avertizeaza asupra existentei unui deficit de vitamina A (retinol), care poate conduce la uscarea corneei sau la leziuni ale retinei.

Nistagmus – fenomen spontan sau provocat, congenital sau dobandit, caracterizat prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.

Termeni medicali care incep cu litera M

Macula – mica zona situata in centrul retinei. La nivelul maculei se afla majoritatea fotoreceptorilor cu conuri (care ne permit sa vedem detaliile, sa citim, sa recunoastem fetele, sa conducem). Cand macula este bolnava, afectiunea se numeste maculopatie.

Madaroza (madarosis) – pierdere a sprancenelor sau a genelor.

Maladia Stargardt – forma de degenerare maculara transmita genetic, intalnita la copii si la persoanele tinere. In primele faze ale bolii apar modificari retiniene si anomalii ale epiteliului retinian. Acuitatea vederii centrale este afectata, progresiv, iar in stadiul avansat poate fi afectata si perceptia asupra culorilor.

Meibomita – infectia mai multor glande sebacee Meibomius. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Daca pleoapele sunt comprimate, puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos.

Melanomul benign al conjunctivei – apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta, mobila pe planurile subjacente, de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.

Melanomul malign coroidian – afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti, dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale, distorsiunea imaginilor, afectarea campului vizual, exoftalmia, congestie perikeratica.

Megalocorneea – defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down, sindromul Marfan, sindrom Alport. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv, cataracta presenila sau ectopia cristalinului.

Megalopapila – papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.

Melanomul ocular – apare de cele mai multe ori pe coroida (membrana pe care se afla retina) si primele simptome sunt scaderea acuitatii vizuale a ochiului afectat. Fiind vorba despre un melanom, acesta se dezvolta in celulele care produc melanina (pigmentul responsabil de culoarea tenului), la fel ca in cazul melanomului tegumentar. Ca si forma de cancer primara (izbucneste la nivelul ochiului), cel ocular este o forma destul de rara.

Membrana epipapilara – apare sub forma unui voal conjunctiv, fin, transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic.

Membrana vasculara – acopera secţiunea posterioara a sclerei de care adera retina, cu care este strans legata. Membrana vasculara este responsabila pentru alimentaţia sangvină a structurilor intraoculare. In cazul afecţiunilor retinei membrana vasculara deseori este implicata in procesul patologic. In membrana vasculara nu sunt terminatii nervoase, de aceea in cazul afecţiunii acesteia nu apar dureri, care semnaleaza de obicei anumite neregularitati.

Metamorfopsie – vederea deformata a obiectelor.

Microblefaria – anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Uneori poate asocia simblefaron temporal. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat, keratoconjunctivita de expunere, aspect inestetic). De aceea se impune corectia chirurgicala.

Microcorneea – se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara, daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital, coloboame, cataracta congenitala.

Microsferofachia – consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta.

Midriaza – o dilatatie a pupilei.

Migrenele oculare – confera senzatia de privire prin sticla sparta. Este o tulburare vizuala in care perceptia vizuala se modifica.

Miodezopsie – reprezinta perceptia in campul vizual de “muste zburatoare”. Apar consecutiv miopiei forte, uveitelor sau hemoragiilor de la nivelul vitrosului.

Miokimie – tic motor al ochiului ce se manifesta printr-un spasm involuntar, nedureros al pleoapelor. Poate fi cauzat de: oboseala, stres, consumul excesiv de cafea, privitul prelungit la televizor, la calculator sau in alte surse de lumina.

Miopia – ametropia in care imaginea obiectelor se formeaza intr-un focar in fata retinei si este generata, de obicei, de alungirea axului antero-posterior al globului ocular. Miopia se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanta mai mare.

Mioza – o contractie pronuntata a pupilei.

Muschii ciliari – muschi care se contracta pentru a influenta grosimea cristalinului, modificand focalizarea imaginii.

Muschi oculari – sase muschi care dau mobilitate ochilor.

Termeni medicali care incep cu litera L

Lacrima – secretia glandei lacrimale, cu rol in mentinerea umiditatii corneei. Lacrimile sunt un lichid usor alcalin, care conţine saruri, proteine, enzime.

Lagoftalmie paralitica – scurtare aparenta a pleoapei superioare cu relaxarea pleoapei inferioare de cauza neurologica, care impiedica acoperirea completa a globului ocular.

Lenticonul - deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical.

Lentila – piesa realizata dintr-un material transparent (sticla, material plastic, etc.), cu doua suprafete opuse in general curbe, folosita singura sau impreuna cu alte piese similare pentru a concentra sau diverge lumina si a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazeaza pe fenomenul de refractie a luminii, adica schimbarea direcţiei de propagare a acesteia la trecerea dintr-un mediu transparent in altul.

Leucom – opacifierea definitiva a corneei globului ocular, din cauza unui tesut cicatriceal format de cele mai multe ori in urma unor boli inflamatoare a corneei sau a unui traumatism ocular.

Limfangiomul palpebral – tumora imprecis delimitata. Pleoapa la nivelul carei se localizeaza aceasta tumora, se prezinta edematiata, iar tegumentul supraiacent este albicios si neregulat; microscopic, vasele limfatice prezinta o crestere in diametru (ectaziate).

Limfedemul conjunctival congenital – conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica). Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare, unilateral sau bilateral.

Luxatia cristalinului in camera anterioara – se manifesta prin: scaderea vederii, fenomene iritative date de contactul cristalinului cu endoteliul cornean si aparitia glaucomului secundar prin blocarea mecanica a unghiului iridocorneean. Obiectiv, cristalinul se vede in camera anterioara ca o pata de ulei. Tratamentul este chirurgical si consta in extractia cristalinului.

Luxatia cristalinului sub conjunctiva – apare dupa contuzii violente care conduc la rupturi sclerale cu deplasarea cristalinului pana sub conjunctiva. Interventia chirurgicala se impune de urgenta practicandu-se indepartarea cristalinului si sutura plagii sclerale. Acesti globi sunt compromisi functional si cu potential de aparitie a oftalmiei simpatice.

Luxatia posterioara a cristalinului – in vitros, se manifesta prin scaderea vederii ce poate fi corectata cu lentile sferice convexe de putere ridicata (+10, +11 dioptrii). De obicei luxatia posterioara este bine tolerata. La examenul oftalmoscopic se vede cristalinul luxat in vitros. In timp pot aparea complicatii: uveita facoantigenica si glaucomul secundar. Tratamentul este chirurgical (extractia cristalinului) si poate fi temporizat atata timp cat cristalinul este bine tolerat.

Termeni medicali care incep cu litera K

Keratectazia – consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei.

Keratita cu entamoeba – apare din cauza igienii precare a lentilelor de contact care cauzeaza aceasta infectie rara dar foarte grava a ochilor.

Keratita fungica – apare mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci), caruia nu i se da importanta de catre pacient.

Keratoconjunctivita – inflamatie simultana a conjunctivei si a corneei. O keratoconjunctivita este o complicatie frecventa a unei conjunctivite.

Keratoconjunctivita atopica – tip de conjunctivita alergica, care este asociat cu dermatita atopica a pleoapelor si fetii. Simptomele includ roseata, mancarime, arsuri, lacrimare, secretii vascoase si umflarea pleopelor. Varsta de debut este, de obicei, inainte de 20 de ani la pacientii cu istoric de alergii, mai ales rinite alergice si astm bronsic.

Keratoconul – boala in care corneea isi schimba forma, luand un aspect bombat, de con.

Keratoconul circumscris posterior – consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Defectul este adeseori unilateral, neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie).

Keratoglobul – distrofie congenitala ectatica neprogresiva, caracterizata prin subtierea intregii cornee si proeminenţa acesteia sub forma sferica, globuloasa.

Keratopatia neurotrofica – leziune a epiteliului si stromei corneene datorata unei denervari a corneei.

Keratotomie arcuata – incizie curba efectuata la periferia corneei, folosita la reducerea astigmatismului.

Keratotomie radiara – interventie chirurgicala indicata in reducerea miopiei.